deși mi-ai dăruit atâtea insomnii
dar te privesc acum cu tristă bucurie
știind că negreșit o să îmi revii...
m-ai tot rostit în albe versuri,
te-am scris mocnit pe foi albastre,
plăsmuindu-ți noi și grele sensuri
pecetluind povara prieteniei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu