știai să mă privești prin ceață
și risipeai furtuna din pahar,
azi sufletul umbre se dezvață
și orice-ncrâncenare e-n zadar...
mă frige amintirea altor ierni
când ne îmbrățișam mai mult
și ne visam doar în culori, eterni
dar toate par cu-o viață prea demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu