Jumătăți de iluzii

Omenirea se agață de un fir de nisip
ce umple clepsidra doar pe jumătate
și-n dune mișcătoare caută un chip
ce-o va salva de greaua nedreptate.

planeta respiră mai greu ca niciodată
își leapădă trufia, privește spre lumină,
apoi rotește-ncet privirea-i vinovată
spre veacul de iluzii care stă să vină...

Anotimpul așteptării

atâtea începuturi albe ne așteaptă
și picură, flămânde, miracole în noi
înfrângând nori grei ce se îndreaptă
spre zorii care-și vor lumina inapoi...

atâtea gesturi simple ne trădează
cu jumătăți de zâmbet care dor,
îmbrățișând copacii ce sfidează
prelungul anotimp întâmplător...

Culorile inimii

îmi deznod amintirile
și le las să curgă
în voie, albăstrui.
câteva desenează
pe trotuare
hărți verzi
spre comori bine
ascunse,
aproape pierdute.
altele se lipesc de pașii
grăbiți ai lumii
ce strivesc nesfârșite
povești uitate...
una se urcă într-un copac
o rog să coboare,
ea picură
parfum de tei.
îmi umplu inima
cu galben
apoi mă pierd printre
restul fluturilor
o vreme

Scrisorile....

Săptămâna aceasta Scrisorile pentru cândva au apărut și în format ebook.
🍀
https://letras.ro/product/scrisori-pentru-candva-ebook-pdf/?fbclid=IwAR2WDSBg6hyTNeIHW4WapAW3s1j-z8WjHExvXqO6rA51W2sM0tVFRchlWio

Vechea Lumină

rostim cuvinte mari și așteptăm minuni
dar de la Iuda-ncoace Omenirea minte
iar Adevărul singur, șoptind confesiuni,
își leapădă durerea în noile morminte.

păcatele atârnă prea greu într-o balanță
ce nu își mai găsește râvnitul echilibru,
la sincera iertare avem mereu restanță
și timpul, obosit, ne copleșește, sumbru.

sursa foto: http://en.pinkoi.com

Vara neuitării

dați-mi un bilet spre trecut

să mă întorc departe, către mine

în inimi care m-au pierdut

ori m-au uitat printre ruine...

lăsați-mă să plâng petale de cireș
ce nu vor mai rodi pentru o vreme,
le voi sculpta miracolul în fildeș
prin vara răvășită de poeme

Florile luminii

se deschid sfioase lăcrămioare
și-mi urcă pe glezne, perechi,
apoi îmi fură vocea tematoare
rugandu-te încet să nu mai pleci.

prea multe răsărituri ne reneagă
rîpuse de-atâtea foste amăgiri
pe care numai luna le dezleagă
sub Carul Mare vindecând iubiri...

Zodia înfrângerii

nu presimțeam că o sa vină
primavara în haine de război
că va îngenunchea, senină
și-mi va traduce visele în ploi...

se scurge dimineața, ostenită,
sub grele draperii de catifea
și-și caută iertarea, prigonită,
hălăduind prin înserarea mea

Depărtări...

 între noi e o întindere liniștită de ape,
o broderie fină de doruri și tăceri,
pe care doar mareea le mai poate-ncape
când nu mai stiu ce valuri o să-mi ceri...