rostim cuvinte mari și așteptăm minuni
dar de la Iuda-ncoace Omenirea minte
iar Adevărul singur, șoptind confesiuni,
își leapădă durerea în noile morminte.
păcatele atârnă prea greu într-o balanță
ce nu își mai găsește râvnitul echilibru,
la sincera iertare avem mereu restanță
și timpul, obosit, ne copleșește, sumbru.
sursa foto: http://en.pinkoi.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu