duminică, 2 august 2020

Iubește(-ți) viața

Am văzut Bohemian Rhapsody vara trecută, mult după ce fusese declarat cel mai bun film din 2018. Nu voi contesta în nicun fel Oscar-ul pentru cel mai bun actor în rol principal, căci talentatul Rami Malek l-a meritat pe deplin. Dar mie, filmul în sine, cu exceptia muzicii, nu mi-a plăcut. Poate și pentru că am o imagine idilică, mai boemă a lui Freddie Mercury.
Mult mai mult mi-a placut însă Green Book, inspirat din viața celebrului pianist Don Shirley,interpretat de Mahershala Ali, pe care l-am văzut de curând, tot câștigător de Oscar, în care povestea curge cumva mai firesc și mai uman și pe care eu l-am perceput ca un scenariu aproape în oglindă al unui alt film grozav revăzut de curând pe TVR2, Driving Miss Daisy (1989) cu Morgan Freeman și Jessica Tandi ( cea care a primit Oscar-ul pentru acest rol).
Sunt, am mai spus-o (In my defence), un om demodat, care se atașează greu de alți oameni, care rezonează cu și mai puțini. Însă când se întâmplă asta, o fac fără rezerve și cu bucurie sinceră pentru că a împărtăși gusturile și afinitățile altcuiva este un sentiment de neprețuit. Prieteniile sunt cele mai complexe relații dintre noi, care ne cer efort, răbdare și îngăduință, așa cum se întâmplă în toate aceste 3 filme, în care protagoniștii construiesc uneori cu umor, alteori cu dramatism, prietenii pe viață, dincolo de orice prejudecăți și diferențe.
Pe Queen i-am descoperit la inceputul anilor 90, pe vremea când casetele audio cu muzică bună se găseau cu greu, chiar și cele piratate... eram la inceput de adolescență și mi-au plăcut imediat. A fost așadar, iubire la primele acorduri... I'i m just a singer with a song... desi Freddie a fost mult mai mult.
Gândul mă întoarce uneori către zilele acelea reci de final de martie când tânărul rezident de la Fundeni mi-a spus zâmbind, încurajându-mă: The show must go on.!
Dar nu, nu aceasta este melodia mea preferată de la Queen (deși este greu să aleg doar una) ci Who wants to live forever (Cine vrea să trăiască veșnic?)... intrebarea aceasta retorică, obsesivă, sub chitara inconfundabilă a lui Brian May ( cel care de altfel a compus piesa) care ne preocupă pe toți la un moment dat.... am ascultat multe versiuni ale ei și doar cea interpretata de Sarah Brightman mi se pare că surprinde pe deplin emoția mesajului... suntem clipe de nemurire..."Forever is our today"









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu