Regretele verii

se irosesc neștiuți trandafirii
prin grădini cu porți prea înalte,
în care își zâmbeau odată mirii
făcând planeta toată să tresalte.

parfumul greu al lumii îi doboară
ascuns în roșu-aprins de catifea
și din înalt doar linistea coboară
să-și facă drum spre toamna mea...