Casus foederis

sutem srăjerii dârji, de avanpost,
ce apără iubirea rănită prin tranșee,
lângă redute ce nu își mai au rost
când dinspre lume toarnă cu clișee.

și cât ne mai jucăm de-a nemurirea
obuze rătăcite, confuz, ne nimeresc,
doar vechile grădini așteaptă înflorirea
din palide-amintiri ce încă ne hrănesc.