Am mărturisit deja de câteva ori că Septembrie este anotimpul meu preferat. Am și justificat de ce, deși o astfel de confidență nu are nevoie de motive, așa cum de altfel nici un fel de iubire nu are nevoie de justificări.
De toamnă mă leagă multe, de Septembrie mă leagă mult.
Între dimineața aurie de atunci și amiaza blândă de azi se amestecă cu lumni și umbre, cu muguri și frunze plânse, cu nuanțe de verde crud și burgund tulburător, peste 70 de anotimpuri.
Până atunci, la 21 de ani, nu știam mare lucru despre artă. De fapt, nu știam aproape nimic. Aș fi recunoscut un tablou de Grigorescu, o lucrare a lui Brâncuși sau un crâmpei din Luchian. Mai mult din ai nostri, puțin din ceilalți iar până la sfârșitul liceului în orășelul meu nu avusesem ocazia să văd un vernisaj adevărat.
Chiar cred că este nevoie în școală, în toate etapele ei, de mai multă artă, de mai multă muzică, de film și teatru, astfel încât la finalul liceului adolescentul să aibă măcar o idee de ansamblu asupra acetor minuni ale Omenirii.
Când i-am văzut pictând, răsfirați în mansarda cu podea de lemn, cu lumina picurându-le peste șevalete mi-am dorit să fiu ca ei. Dar pentru că nu am un astfel de talent m-am bucurat doar ca pentru aproape doi ani să le observ mișcările, să îi aud vorbind despre pictură, să le pun întrebări... Așa am mai învățat câte ceva, am răsfoit albume de artă, am citit mai temeinic, m-am apropiat mai mult de culori, de nuanțe, de cer. Acum pot recunoaște mai ușor un Monet sau un Aivazovski si pot încadra o operă/ artist într-o anumită perioadă, însă mai am foarte mult de aflat și lipit de inimă, pentru că acest univers este imens și fascinant.
Dspre Salvador Dali am citit târziu. Artist contemporan, recunoscut pentru excentritățile sale de tot felul , încurajat de familie a avut prima expozitie personală la 14 ani la Teatrul Figueras din Madrid.
La 22 de ani ajunge la Paris unde se îndragostește de Gala Eluard (soția scriitorului Paul Eluard) care devine muza sa obsesivă. Ajuns la New York, conștient de unicitatea și talentul său, Dali se bucură de mult dorita atenție și celebritate apoi își lansează propria colecție de parfumuri ( în colaborare cu parfumieri talentați, sub semnătura marelui pictor spaniol stau 75 de creații olfactive) care surprind prin notele distincte, neobișnuite, prin designul unic al recipientelor inspirate din operele sale suprarealiste.
Cel ales de mine, fără să îl fi știut dianinte, este un parfum complex, cu accente florale bogate, învăluite într-o notă gravă, monahală, potrivit mai degrabă unei toamne capricioase sau unei ierni aspre, când un strop de elixir picurat pe o manșetă de catifea sau pe o șal de cașmir ar alunga frigul și te-ar însoți spre o cafenea cochetă, o galerie de artă ori pe o alee tăcută.
O compoziție grea, elegantă, adâncă aidoma Concertelor lui Bach, care liniștesc și înalță deopotrivă...
De toamnă mă leagă multe, de Septembrie mă leagă mult.
Între dimineața aurie de atunci și amiaza blândă de azi se amestecă cu lumni și umbre, cu muguri și frunze plânse, cu nuanțe de verde crud și burgund tulburător, peste 70 de anotimpuri.
Până atunci, la 21 de ani, nu știam mare lucru despre artă. De fapt, nu știam aproape nimic. Aș fi recunoscut un tablou de Grigorescu, o lucrare a lui Brâncuși sau un crâmpei din Luchian. Mai mult din ai nostri, puțin din ceilalți iar până la sfârșitul liceului în orășelul meu nu avusesem ocazia să văd un vernisaj adevărat.
Chiar cred că este nevoie în școală, în toate etapele ei, de mai multă artă, de mai multă muzică, de film și teatru, astfel încât la finalul liceului adolescentul să aibă măcar o idee de ansamblu asupra acetor minuni ale Omenirii.
Când i-am văzut pictând, răsfirați în mansarda cu podea de lemn, cu lumina picurându-le peste șevalete mi-am dorit să fiu ca ei. Dar pentru că nu am un astfel de talent m-am bucurat doar ca pentru aproape doi ani să le observ mișcările, să îi aud vorbind despre pictură, să le pun întrebări... Așa am mai învățat câte ceva, am răsfoit albume de artă, am citit mai temeinic, m-am apropiat mai mult de culori, de nuanțe, de cer. Acum pot recunoaște mai ușor un Monet sau un Aivazovski si pot încadra o operă/ artist într-o anumită perioadă, însă mai am foarte mult de aflat și lipit de inimă, pentru că acest univers este imens și fascinant.
Dspre Salvador Dali am citit târziu. Artist contemporan, recunoscut pentru excentritățile sale de tot felul , încurajat de familie a avut prima expozitie personală la 14 ani la Teatrul Figueras din Madrid.
La 22 de ani ajunge la Paris unde se îndragostește de Gala Eluard (soția scriitorului Paul Eluard) care devine muza sa obsesivă. Ajuns la New York, conștient de unicitatea și talentul său, Dali se bucură de mult dorita atenție și celebritate apoi își lansează propria colecție de parfumuri ( în colaborare cu parfumieri talentați, sub semnătura marelui pictor spaniol stau 75 de creații olfactive) care surprind prin notele distincte, neobișnuite, prin designul unic al recipientelor inspirate din operele sale suprarealiste.
Cel ales de mine, fără să îl fi știut dianinte, este un parfum complex, cu accente florale bogate, învăluite într-o notă gravă, monahală, potrivit mai degrabă unei toamne capricioase sau unei ierni aspre, când un strop de elixir picurat pe o manșetă de catifea sau pe o șal de cașmir ar alunga frigul și te-ar însoți spre o cafenea cochetă, o galerie de artă ori pe o alee tăcută.
O compoziție grea, elegantă, adâncă aidoma Concertelor lui Bach, care liniștesc și înalță deopotrivă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu