vineri, 26 septembrie 2025

Vechile tristeți...

tresare toamna c-un surâs carmin
și cerul obosit abia de mai cuprinde
iubirea resemnată, fragilă, în declin,
mocnind șoptit silabe sângerânde...

sub umbrele firave ale atâtor veri
ce lacrimi vor spăla  singurătatea,
ce vânt va risipi tristetile de ieri?
sunt doar un vers râvnind eternitatea 







sâmbătă, 13 septembrie 2025

Invitație la Toamnă

Acum câțiva ani mărturiseam că dacă aș aduna toate textele (căci nu sunt doar versuri) despre/ cu/ pentru/ întru Toamnă din ultimii 20 de ani, ar ieși un buchet plin de frunze și flori dulceag-amărui, o cărticică "de buzunar" de răsfoit într-un amurg burgund-arămiu, când se lasă peste lume lumina blândă de septembrie... Cineva la a cărui părere țin m-a provocat la un "pariu"... "Un volum doar despre/ cu toamna?"

Și timpul a scris... toamna s-a strecurat în versuri des, ca un prieten care știe să asculte... Cartea a prins contur iar culorile doamnei Cecilia i-au învelit emoțiile.

Când am vizitat Conacul Bolomey de-abia deschis publicului, la finalul lui iunie, manuscrisul era gata. Negociam cu Dan coperta și mai ales fontul, fiecare cu argumentele sale. În Anexă, mi-a trecut prin gând cât de frumos le-ar sta florilor doamnei Cecilia pe șevalete ... Dar dacă mi s-ar permite și  lansarea volumului?  Am întrebat și mi s-a răspuns imediat pozitiv cu entuziasm și mult ajutor, in toate etapele acestui proiect.  Mulțumesc Muzeului județean Ialomița pentru ocazia de a invita publicul să ne cunoască. Volumul este gata. Afișul la la fel. Tablourile, pregătite. Emoțiile, la locul lor.

Vă așteptăm așadar sâmbătă, 20 septembrie, la ora 12,  împreună cu invitatul special, scriitorul constănțean Eduard Zalle, la acest eveniment care poartă numele cărții, Rugă Toamnei, să ne bucurăm de lumina lui septembrie, de pânze care spun o poveste, de muzică de pian pusă cu generozitate la dispoziție de compozitorul Cari Tibor, de Poezie... și de alte câteva surprize pregătite cu bucurie și generozitate de oameni care iubesc frumosul 🙂

Facă -se Toamnă așadar!🍁






joi, 11 septembrie 2025

Ochii mamei

noiembrie-nspicat, brăzdat de vâlvătăi,
cu cerul său căprui ce îmi afundă pasul
și câtă toamnă, mamă, încape-n ochii tăi...
semn că după colț stă să răsară Arcașul

ce zodie nedreaptă ne irosește timpul
că un călău platit cu șaizeci de arginți, 
sub florile de soare ce ne mai scaldă chipul
când privirea mea curge-nspre părinți.

aș scrie în neștire, învolburând cerneala
dintr-un potir albastru, lăsat la vamă gaj
adverbe sângerânde ar îndrepta greșeala
dar mă apasă toamna, singurul bagaj...















sâmbătă, 6 septembrie 2025

Piesele toamnei

se lasă toamna iar, ca o cortină,
suntem din nou actorii fără bis
dar  autorul n-are nicio vină...
nu a greșit scenariul, așa i-a fost prezis...
se lasă toamna parcă a  înstrăinare 
ne țin de sete vinuri încă tulburi
curg replici....așadar și prin urmare...
noi suntem iarăși păsări fără cuiburi.
se lasă toamna lipsită de proteste,
împrăștiind culori la întâmplare,
dar piesa asta-i totuși o poveste
scriu, scrii...  ne-or mai citi-vor oare?