“....cărṭile, ferestre-n ziduri”

     
 În urmă cu câṭiva ani a circulat pe Facebook o "provocare" numită "Leapşa Cărṭilor". Când am fost invitată să-mi spun părerea, am răspuns pe loc, aproape aleatoriu, însă cu sentimentul că fac o mare nedreptate multor cărṭi care îmi sunt dragi...lista postată la momentul acela era:
1. Toate cărṭile Ilenei Vulpescu (*începând cu Arta Conversaṭiei)
2. “Însemnări de căpatâi” – Sei Shonagon
3. “Parfumul” – Patrick Suskind
4. “Mary Poppins” – P.L. Travers
5. “La Medeleni” – Ionel Teodoreanu (dar şi restul cărților sale pentru copii şi nu numai)
6. “Necuvintele” – Nichita Stanescu
7. “Poezia” – Petru Creția
8. “Fata cu portocale” – Jostein Gaarder
9. “Flori pentru Algernon” – Daniel Keyes
10.“Codul bunelor maniere astăzi” - Aurelia Marinescu. 


Evident, aş lasa toate cărṭile acestea la locul lor, dar aş adăuga mult-multe altele...În mod subiectiv, fireste - ca orice părere personală. Neavizată, neşcolită, nepretenṭioasă, de cititor amator, mare consumator şi iubitor de literatură. Într-o vreme, obişnuiam să scriu într-o agendă numele tuturor cărṭilor pe care le citeam. Recunosc că era un obicei bun. Aşa cum era şi cel de a citi pe bancă în parc. Apoi m-am lenevit. Mă gândesc ca la următoarea vizită la bibliotecă să o rog pe doamna de acolo să îmi facă "anamneza fişei de lecturi" a ultimilor 10 ani. Mult timp am citit "la întâmplare": clasici, recomandări, colecṭii noi, autori premiaṭi, autori debutanṭi, top 100, etc. De fapt, nici acum nu am "un tipar" anume. Citesc "după ureche", fără prejudecăṭi, fără aşteptări, cu bucuria de a le răsfoi, de a le cuprinde cu toate simṭurile ("Istoria romanṭată a unui safari" de Daniela Zeca este o carte "vizual-olfactiv-gustativă").
Cărṭile au fost întotdeauna cadoul meu preferat, în ambele sensuri: primite/ dăruite, chiar şi copiilor foarte mici, după principiul că niciodată nu este prea devreme/ târziu pentru lectură.
Observ însă mai ales in ultimii ani, că tind să mă "întorc" la anumite cărṭi -  le deschid la întâmplare, le recitesc cu plăcere, le redescopăr...Cărṭi care mi s-au lipit de inimă, ca nişte fiinṭe dragi. Cărṭi cu suflet.

 PS. astazi am căutat, găsit, salvat şi "răsfoit" cu emoṭie Abecedarul copilăriei mele... Şi un gând curat mă duce către zâmbetul Doamnei Învăṭător Irina Andreescu.

„Laud Abecedarul pentru că este cea mai cutremurătoare de constiinṭă carte.” |
(Nichita Stănescu)

Lista deschisă a lucrurilor care îmi plac

Florile de măr, cafeaua fierbinte, caii albi, ploiaia, bijuteriile din argint, cărtile vechi, freziile,
poezia lui Nichita, ceaiul de mentă, grădinile, cărṭile postale, iarba udă, cămaşile albe;
rasul copiilor, străzile pavate, dimineṭile de duminică, castanele, icoanele, muzica folk,
florile de salcâm, parfumul Dune, galeriile de arta, fluturii, pianul lui Erenesto Cortazar;
păpusile din porṭelan, teatrul, florile in ghiveci, parcurile, eseurile lui Petru Creṭia, zmeura, migdalele, săniile, versul alb, delfinii, zmeiele, orhideele, evantaiele, limba franceză, teii;
filmele alb-negru, ciocolata, cireşele, rochiile de mireasă, pescaruşii, eşarfele, dimineṭile de primăvara târzie;
clepsidrele, ceasurile, globurile pământesti, teii, semnele de carte, portretele in creion;
mobila pictată, vinul alb, dulceata de cireşe amare, muzica muntelui, bibliotecile,
apusurile de septembrie, fotografiile, oamenii punctuali, creioanele colorate, umbrelele, galeriile, apusul;
ouăle încondeiate, icoanele, iile, muzica anilor '60-'90, discurile, scorṭişoara,
literatura japoneză, timbrele, picturile, macii, scoicile pereche, portocalele;
florile de câmp, pantofii cu toc, norii în miscare , limba latina, desenele animate,
teatrul, balansoarele, Pararela 45, bradul de Crăciun, trenurile;
scrisorile, cofetăriile, lumânările parfumate, îngheṭata de fructe, poezia haiku,
zăpada de-abia aşternută...

This is (not) a man's world!

Hotărât lucru, Lumea este condusă de bărbați.
Doar 10 din cele aproximatix 200 de țări ale globului sunt conduse de femei. 
Nici nu e de mirare, mai ales că majoritatea statelor au acordat femeilor
drept de vot după anul 1920, iar câteva chiar după anul 1970.
Nu intenționez să fac o statistică asupra prezenței femeilor în politica internațională, nici să devin adepta unui feminism exagerat , deși chiar cred  că femeile
s-ar putea pricepe la fel de bine ca barbații să conducă lumea, dacă n-ar exista
atât de multe prejudecăți, stereotipii și adepți ai  patriarhatului.
Dar nu, nu este o lume a barbaților, iar daca pare asa este pentru
că unii nu înțeleg că prin drumul anevoios al femeii de la statutul
de “non-persona” până la femeia secolului XXI, ea și-a câstigat în mod real
toate drepturile și că rolul ei chiar nu este acela de a venera spritul masculin.
Nu (mai) este o lume a bărbaților fie și numai pentru că la nivel mondial femeile reprezinta aproximativ 51% din cele peste 7 miliarde de locuitori. 
Dar am promis să nu fac statistici.
Însă  bărbatii a căror ultimă replică deșteaptă la adresa unei femei (oricare ar fi ea) încă este:“Treci la tigaie!” ar trebui să primească de îndată ajutor specializat.
Nu este o lume a bărbatilor pentru că femeile sunt cele care reușesc de obicei să echilibreze situațiile, să aștepte, să aducă culoare, să asculte, să se puna pe locul al treilea, să viseze pentru (amân)doi, să împlineasca dorințe, să șteargă lacrimi, să zâmbească, să alunge ploi.
Nu, Lumea nu este (doar) a bărbaților!
Cine crede altfel este invitat să aprindă lumina și să se privească mai atent în oglindă.
“...but it wouldn't be nothing Nothing without a woman or a girl ...“