"Old habbits die hard..."

      Latinii aveau vorbe înţelepte, vinuri alese şi îndelungi războaie de cucerire.
      despre oameni am citit mult. multe. dar oamenii nu sunt nişte cărţi deschise.
de asta poate simt că încă nu am învăţat nimic. cumva, reuşesc sa fac aproape mereu aceleaşi greşeli, aceleaşi stângăcii, aceleaşi presupuneri.
      ştiu că n-ar trebui să (mai) am aşteptări, pretenţii, naivităţi. Oamenii mari nu au timp de aşa ceva şi, de obicei, nu le pasă. Oamenii mari au învătat să se apere, să supravieţuiască, să arunce primii cu piatra. Oamenii mari nu privesc înapoi şi nu mai cred în Olimp.
      acum am aflat: nu cuvintele dor, ci tăcerile.
      acum ştiu: timpul nu vindecă, doar aşază lucrurile la locul lor în celulele vii ale memoriei, ale inimii, pentru mai târziu, cand Omul mare se va întoarce către sine mai indulgent, mai înţelept.
      şi în fiecare dimineaţă îmi spun:
mă lepăd de iluzii
şi de toate celelate ispite potrivnice.
mă lepăd!