Ştiu alṭii cum sunt...

     dar eu, când mă gândesc la oamenii din viaṭa mea, simt nevoia să mulṭumesc timpului, destinului, zeilor sau altor entităṭi. Cred în întâlnirile neîntâmplatoare, în prieteniile fără vârstă, în cele şase simṭuri.
     Am întâlnit mulṭi oameni speciali...poate fără să stie, unii dintre ei mi-au schimbat viata, felul de a privi lumea, mi-au daruit clipe de prietenie adevărată, cărṭi cu suflet, momente de curaj...
     Oameni pe care nu i-am revăzut sau oameni ale caror chipuri şi voci nu mi le mai amintesc cu adevarat.
     Ştiu alṭii cum sunt şi totuşi uneori aleg să fiu altfel, să mă încrâncenez să cred că mai binele nu e dusmanul binelui, că binele făcut nu se intoarce împotriva-ṭi, desi viata mi-a arătat deseori că exact asa se întamplă.

     Ştiu altii ce spun, dar decid să nu cred chiar tot ce mi se poveşteste, să mă conving că vorbele  sunt doar cuvinte şi se pot uita, răstalmăci, interpreta, spune “la nervi”.
     Ştiu altii ce cred, însă uneori vreau să nu imi pese prea mult şi mă încapăṭânez să afirm că oamenii se pot schimba, pot fi sinceri si pot sa regrete cu adevarat...
     Ştiu altii cum sunt. Dar alṭii cu ale lor.