...încă nu am învătat să uit cu adevărat.
tot ce am crezut că am uitat s-a transformat în stropi de albastru.
"în somn, sangele meu ca un val/ se trage din mine înapoi in părinti..."
încă nu am învătat să pretind că nu îmi pasă.
îmi plac multe şi mă enervează multe deopotrivă şi pentru toate am facut liste pe care tot uit sa le salvez.
Iar "încă" a devenit adverbul meu preferat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu