Amintiri dintotdeauna

Cândva, mi-ai dăruit o pereche de fluturi.

Dar ei plângeau în somn în fiecare noapte, 
așa că am lăsat deschise toate ferestrele
deși ploua aproape tot timpul.

Apoi mi-ai dăruit un pescaruș, 
însă cafeaua nu fusese nicând mai amară 
iar lui îi era mereu dor de valuri. 
Așa că, în ciuda ploilor nesfârșite, 
am lăsat deschise toate ferestrele.

După o vreme, mi-ai scris câteva 
versuri cu aripi. Și ele, împotriva ploilor 
devenite ninsori aprige, 
nu mi s-au mai dezlipit niciodată de inimă.