Cărări vii

adie toamna blând peste păduri,
peste biserici vii, din lemn tăcut,
acoperind cărările cu-amurguri
în care pentru-o vreme am crezut.

am obosit să caut Adevărul
printre himerele cu chip cioplit
și-n sâmburii prea vechi din mărul
care de mult n-a mai rodit...