Doar un word să-ți mai tell you...

Au trecut mai bine de 15 ani de când, într-o scrisoare către Dilema, încercam să-l conving pe inconfundabilul George Pruteanu că pericolul degradării limbii române nu este așa  iminent pe cât credea. Dar eu nu aveam dreptate, iar dumnealui presimțea că limba română va suferi vătămări grave, pe care nu vom reuși să le împiedicăm, nici sa le reparăm din mers căci vorba poetului "există o democrație nenorocită/ a tuturor limbilor pământului./ în ele se pot exprima și bunii și răii/ și călăii și victimele/ chiar dacă diferit..."*
Noi mergem la job-urile de office să facem niște business, apoi fugim a bit la shopping, la hair stilist, la pub ori la mall și uneori în city-breaks. Mai toate sărbătorile noastre au devenit holidays iar aniversările, birthdays.
Copiii nostri învață step-by-step engleza încă din creșă și dacă nu le găsim o baby-sitter merg la after school.
Noi devenim personal trainers, therapists, fashion editors, influencers, bloggeri, vloggeri si content writers, freelancers și whatever "piața" mai cere. Și cere.
Ne ducem la cursuri de parenting (btw, începe să mă enerveze din ce în ce mai tare cuvântul ăsta, mai ales când îl aud din gura unora care nu au copii), sesiuni de make-up, luăm ore de cooking să devenim toti chefs, ne înscriem degrabă la cursuri de personal knowledge căci avem nevoie de coaching pentru toate și nu mai reușim nici să ne dăm jos din pat fără trend-setters.
Trebuie să îndeplinim target-uri, goals-uri să fim multi-tasking. Ni se cere să fim nice, hard sau soft după cum e environment-ul, neapărat cool.
Participăm la brainstormings, work-shopuri și traininguri, just in case, poate ne vor folosi cândva.
Mâncam fireste, doar lunch și brunch și dinner și street-food. Uneori alegem only light sau raw-vegan și bem, cum altfel, doar smoothie-uri bio.
Am prins gustul discount-urilor, al gadget-urilor, we love outlet-urile și scanăm priceputi ofertele apoi plătim cash sau contactless.
Tot ce atingem trebuie să fie smart, musai cu touch screen și foarte high-tech, you know.
Suntem invitați  la events, la party-uri și dinne-uri să drink-uim și nu se vor mai face petreceri ever again, căci Jesus, nu mai rezonează nimeni cu muzica demodată.
Noi Share-uim si updatam, like-uim și apasăm mintenaș Subscribe sau Done. Deseori emoticons-urile ne țin loc de cuvinte, deși majoritatea sunt chiar inexpresive, unele de-a dreptul urâte.
Iar mie începe să nu-mi mai facă deloc sens tot acest struggle de nimicire a limbii, încă bogată, încă vie.
Pentru 98% dintre aceste cuvinte și expresii imprumutate, deseori folosite greșit, limba română are corespondentele necesare, foarte expresive, suficiente, depline.
Iar în ritmul asta grăbit și haotic, mă tem OMG, că vom întârzia la cel mai important meeting al nostru, acela al întâlnirii cu istoria și că vom deveni, noi ca nație, just a history. A sad one. Și cinici cum deja suntem, tot ce îi vom mai spune va fi, just like that, un sincerely RIP.
ps.1 Inutil probabil să adaug că azi i-aș cere scuze domnului George Pruteanu pentru îndrăzneala de a-l contrazice, singura mea explicație fiind optimismul dat de cei puțin peste 20 de ani pe care îi aveam atunci...
ps.2 Le cer însă scuze celor care nu recunosc sau nu înțeleg toate cuvintele ciudate din text, vă asigur că ele se folosesc, din păcate, tot mai des atât pe stradă cât și în spațiul virtual sau în mass-media; mai precizez că sunt de acord cu libertatea de exprimare, cu globalizarea și cu democrația însă nu cu orice preț, nu cu acela pierderii de sine, mai ales că limba română are suficiente resurse.
*Adrian Păunescu, Într-adevăr.