La un an după nașterea fetiței a avut loc incendiul acela cumplit, iar neglijența celor responsabili a avut un preț enorm, dureros, definitiv. Îmi țineam copilul în brațe, mă uitam la imaginile șocante și plângeam șoptindu-i: "am avut noroc, draga mea". Dar ei, copiii și părinții lor ce vină aveau? Au plătit cu viața sau cu grea suferință lacunele unui sistem nepăsător și foarte bolnav.
Între timp a fost Colectiv... și-am plâns, căci uneori nu poți face mai mult. Te revolți și strigi și plângi.
Aseară, la un an după nașterea fiului meu, mă uitam la știri cu el în brațe, plângând. Recunoșteam holurile, saloanele... același sistem, alte victime fără de vină. "Și tu ai avut noroc, copile drag".
Pe mine m-au dus acolo, pentru ambele nașteri, un Medic și un Om foarte capabil care mi-a promis că va face tot ce îi stă în putință ca ei să vină pe lume sănătoși. Și așa a făcut. Sunt convinsă că și celelalte mame au avut deplină încredere că totul va fi bine. În ambele cazuri însă ceva s-a întâmplat, din nou, greșit. Iar consecințele sunt dramatice.
De asta să fie nevoie, de noroc?? Asta să sperăm pentru noi și pentru copiii nostri, că vom avea un strop de noroc în plus? Să ne rugăm și atât? Să sperăm că nouă nu ni se va întâmpla? Să răsuflăm ușurați "Bine că nu am fost și eu acolo?"
Și mă întreb, cu mâhnire:
Ce să-ți doresc eu ție biată Românie în anul asta pe care toți și-l asumă de parcă e al lor, de parcă au adus Centenarul de la ei de acasă și doar ei l-au făcut posibil? Au tras de acest Centenar până nu a mai rămas nimic decent și firesc în el, îmbracă fără demnitate ia națională și zâmbesc tâmp, refuzând să răspundă la întrebările cu adevărat importante, sfidând un popor care nu-i mai vrea.
Biată și tristă Românie, ai grijă de copiii și de tinerii tăi dacă mai vrei un alt moment important ca acesta, dar să nu fie doar pe hârtie și în defilări pompoase în timp ce ne mor copiii...
Țară, țară, vrem ostași, vrem oameni capabili și demni, vrem oameni bine pregătiți și motivați să facă totul cum trebuie, fără scurtături, fără furtișaguri, fără interese meschine.
Nu mă voi uita la nicio paradă, nu pot să mă bucur, nu pot să fiu mândră deși mă emoționează sincer tot ce este cu Adevărat românesc. Nu pot să îi văd pe acești parveniți cum ne fură istoria, cum nu ne fac cinste, cum de 30 de ani distrug tot ce putea fi bine. Prin anii '90 dădeam vina pe cei peste 40 de ani de dictatură comunistă. Mai avem puțin și anii de "libertate" le vor fi egali, iar balanța nu e deloc în echilibru. Aș zice că din păcate, e mai dezechilibrată ca niciodată în ultimii 100 de ani.
Nu, nu mă voi putea uita la toate astea, când știu că alte mame nu se pot bucura de zâmbetul copiilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu