și să le zăvorâm cu metafore naive
să ne rămână toamna - ea ne va fi de-ajuns
în serile prelungi, contemplative...
apoi să-i cerem lumii un strop de indulgență
să mai amâne iarna pret de-o îmbrățișare,
cât să ne mai respire un veac de inocență
și dorului nebun să-i afle alinare...
Vine iarna! Brrr!!! 🙂
RăspundețiȘtergere