în gări ferecate, uitate prin lume
dinspre mirări ce nu-ti găseau bilet...
când fluturii de noapte mă știau pe nume.
ochii mei vedeau totul mai frumos,
ai tăi mai clar, până mult mai departe
și mă hrănea candid un vis misterios,
cu albe plasmuiri și așteptări deșarte.
Ramas bun...toamna gri!
RăspundețiȘtergere