ți-aș scrie pe frunze stenograme
pe care doar tu ai ști sa le traduci
și mi-ai promite luna-n telegrame,
în nopțile albastre în care mă seduci.
ți-aș strânge în potire nesfârșite lacrimi
pe care le-ai preface în vin împărătesc,
când ne va fi prea iarnă pentru patimi
iar eu voi tot uita să mi le amintesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu