sâmbătă, 12 octombrie 2019

Sine qua non... (sau Din confidențele toamnei)

Sunt un om ca oricare altul.
O femeie ca toate celelalte care, dincolo de orice rutină cotidiană are pasiuni, obiceiuri, capricii.
Mă încântă, ca pe majoritatea femeilor,  florile, accesoriile, pantofii, poșetele. Nu rămân indiferentă nici la parfumuri sau cosmetice. Îmi plac enorm broșele mai ales cele stil vintage ori tip camee, eșarfele, ceasurile.  Nu sunt imună nici la brățările fixe, la uleiurile parfumate ori la pandantivele filigran. Nu am însă obsesii, nu colecționez nimic, nu am rafturi întregi din nici unele menționate Am o însă o atracție mai specială pentru cercei, mai ales pentru cei mici, discreți, care pot completa subtil orice ținută asa ca renunt fără regret la orice altă bijuterie dar nu mă pot lipsi de cercei.
Poate și de aceea îmi place să-i primesc și dăruiesc în egală măsură iar când pierd doar unul e mai grav decat dacă i-aș rătăci pe amandoi.
Știu ca diamantele sunt în topul preferințelor femeilor, însă eu aș înlocui celebra expresie cu "Pearls are a girl's best friends..."
Poate (și) pentru că sunt unice, irepetabile, aidoma bătăilor inimii, chiar dacă fac parte din același set. Poate si pentru că nu sunt ostentative. Pentru că arată firesc și lângă o rochie de mireasă și lângă una simplă, neagră.
Pentru că sunt vii. Pentru că indiferent de dimensiune, fiecare dintre ele poartă întelepciunea adâncurilor. Pentru că în toate respiră, libere, nesfârșitele povești ale mării.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu