In veritatem

să turnăm Adevarul în pahare
și să-l bem încet din cupe cristal,
chiar de e rece și-al lui tăiș ne doare
când i se cuvine tributul necesar.

să ne jucăm senini de-a viața,
cât prin noapte încă mai zărim
cum timpul alb pândește dimineața
și n-avem niciun drept să-l pângărim...