***

mărțișor -
îmbrățișare a inimii
cu zarzărul izbucnind
în fluturi.

Scrisoare către un necunoscut

azi scriu ceva doar pentru tine
necunoscut bolnav de cifra doi,
de parcă știi mai bine ca oricine
cum să prefaci furtunile în ploi.

aș vrea să-ți spun că totul e la fel
și să îți mulțumesc cum se cuvine,
necunoscut al lumii și rebel
Alb Cavaler plutind peste ruine...

"Micul Prinț"

De peste șapte decenii Micul Prinț îmblânzește și bucură inimile oamenilor mici și mari... anul acesta mi s-a părut un mărțișor potrivit pentru fiica mea 😊.
„Toţi oamenii mari au fost cândva copii…dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc”.

Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.” 
„Încep să înţeleg, zise Micul Prinţ: e undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…”

Fluturii tăcerii

așteptasem iarna-aceasta
să-mi mai alunge din tăcere
ca să renunț de data asta
la premoniții efemere.

dar mă învăluie lumină
și parcă nu a nins destul,
spre primăvara ce-o să vină
mă zboară-un fluture credul...

Stropi de iubire

îmi picură în palmă iubire
și-aș vrea să zbor precum Icar
cerând un strop de nemurire
în al luminii sanctuar.

căci primăvara e aproape
o simt curgâng prin labirint,
cum se strecoară printre ape
lăsând în urmă vis de-argint...

"Rondul de noapte"

În așteptarea primăverii am rearanjat puțin biblioteca, scotocind printre rafturi după cărți citite demult sau încă nerăsfoite, uitate sau des deschise...
Acum mulți ani obișnuiam să cumpăr o parte din cotidianele care se vindeau săptămânal împreună cu anumite colecții de cărți, la prețuri accesibile. Pentru că fiica mea era atunci foarte mică, de-abia născută, mă gândeam că va fi frumos să descopere cândva "Colecția poveștilor Disney" sau, mai târziu, edițiile noi din "Biblioteca pentru toți" ale cărților care mi-au încântat și mie copilăria, adolescența.
Am regăsit printre ele, cu drag și albumele "Mari pictori". Ultimul volum al colecției, cel de-al 14-lea, îi este dedicat lui Rembrandt.
L-am răsfoit în dimineața însorită - promisiune de roz și verde crud - cu sentimentul că poate avem nevoie să ne uităm mai des în trecut, mai ales în al celor care au dăruit ceva lumii. Și să ne bucurăm.
Acum câteva sute de de ani mâna și sufletul acestui artist impecabil au învins timpul.
În Amsterdam anul 2019 a fost declarat "Anul Rembrandt" pentru a marca 350 de ani de la moartea marelui pictor olandez.

Iubirea și pantofii

Pășim pentru prima dată desculți. Ajutați, susținuți, ghidați, priviți cu dragoste și bucurie.
Tălpile goale ating pământul iar iubirea este sinceră, simplă, necondiționată și infinită.
Primii pantofi trebuie aleși cu grijă. Pașii încă nesiguri ai celor mici au nevoie de încălțăminte bine croită, perfect potrivită , comodă și nu în ultimul rând frumos colorată.
Da, primii pași pe cont propriu sunt foarte importanți. La fel și primele momente ale iubirii. Puțin timidă, încă nesigură, descoperind ceva nou despre ceilalți și mai cu seamă despre sine, căci inima știe să bată în mai multe feluri.
Când copilul poate și vrea să alerge are nevoie de o pereche mai robustă de încălțări care să facă față jocului îndelung, băltoacelor de după ploaie, mingiilor de tot felul.
În egală măsură, iubirea devine zburdalnică, mai puțin atentă la detalii, mai cu capul în nori, mai cu fluturi.
Asemenea Cenușăresei din poveste, adolescentul are nevoie de cei mai cool adidași, cele mai la modă sandale sau cele mai traznite ghete.
Și dragostea  trebuie acum să impresioneze. Să convingă. Să demonstreze.
Uneori pantofii preferați pot fi încăpățânați. I-ai căutat ceva timp, i-ai probat  și totuși te strâng, te bat un pic, dar nu poți renunța la ei. E nevoie de timp. Câteodată îți vine să te descalți, să o iei de la capăt, să mergi iar cu picioarele goale prin iarbă. Ce ușor era...Cumva însă, te vei obișnui cu ei sau ei vor mai ceda puțin și îi vei mai purta o vreme știind că uneori e dificil să înlocuiești.
Este greu să înțelegi cu adevărat sentimentele altcuiva dar și să-i porți pantofii.
Iubirea cere efort, mici compromisuri, răbdare și timp. Nu poate fi nici perfectă nici comodă în fiecare zi. Zboară, doare, este nesigură, te înalță, atrage complimente, îți dă lecții, te face fericit, se schimbă și te schimbă. Mereu.
Cum de la un moment dat vei purta aceeași mărime, îți vei alege încălțămintea cu grijă, o vei așeza în cutie atunci când nu o porți și te vei strădui să reziste cât mai multe anotimpuri. Unele vor trece testul și se vor dovedi trainice, de calitate. Altele te vor dezamăgi de la prima întâlnire, de la primul drum mai lung.
Apoi, le vei fi încercat pe toate. Ai învățat să porți atât papuci de plajă sau adidași super comozi cât și botine cu platformă sau pantofi stiletto.
 Ai învățat să alegi.
Ai învățat să dăruiești, să acepti, să aștepți, să crezi.
Și poți să spui zâmbind:
Iubirea este o pereche de pantofi.

Șoapte verzi

privește-mă o clipă de departe
și spune-mi dacă poți să mai vezi
cum iarna încă ne desparte
de-o altă Morgana cu ochii verzi.

privește-mă o clipă peste umăr
și spune-mi dacă poți s-auzi
cum prin furtună șoapte-ți murmur
sau cu vechi iluzii le confunzi...

Poveste cu inorogi

vântul nopții-mi amintește

întâmplări din alte existențe

cu fluturi ce m-au vindecat
și inorogi captivi într-o cetate,

apoi dezleagă zborul lor ciudat

în iarna lungă, fără de păcate...