Uneori ți se face dor. greu. teamă. târziu.
te năvălesc gândurile, așteptările, tăcerile.
te dor despărțirile. cicatricile. ochii. ploaia. inima.
de prea multe lacrimi, de prea puține răspunsuri.
ți se face dor de tine din trecut, de copilul pe care îl porți încă cu tine.
copilul care râdea des, citea povești, punea suflet în toate și visa mult. înalt.
uneori, când mă copleșesc toate astea, copilul de demult îmi dă curaj.
atunci mă lepăd de prejudecăți, de teama de ridicol, de "gura lumii" și îmbrățișez copacii.
ca pe niște ființe care îmi pot auzi bătăile inimii.
care înțeleg așteptările, ploile, schimbările.
care primesc cu demnitate fiecare anotimp.
și știu că fiecare mâine are un sens.
Ispita descatușării
te aștept la marginea
unei păduri.
nu face calcule
zâmbetul nu are legi matematice.
mă vei recunoaște după
încheieturile mâinilor.
fiecare a fost sărutată
de îngeri.
..lui Octavian Ticu, in memoriam.
.
Adevarat! Toti purtam cu noi acel copil zglobiu, plin de viata, cu zambetul pe chip si lacrimi de fericire produse de lucruri marunte. Toti ne-am ales candva, un copac alaturi de care sa crestem cu sprijin si verticalitate. Insa, vitregiile vietii, pe unii dintre noi, ne-au facut sa uitam clipele de fericire traite cu puritate in frumosii ani de copilarie. Observand cu ochii de copil cum copacii isi indreapta falnic ramurile catre vazduh, ne-am dorit (poate) sa fim undeva acolo, sus, unde ramurile lui ating cerul, Unii au ajuns, devenind ingeri, iar altii am ramas sa facem schimbul de tura.
RăspundețiȘtergereAcjiesez intrutotul la cuvintele marelui Eminescu:
Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?