Stropi de lumină

 Dacă un Om te-a invitat în casa lui, consideră-te norocos și lasă prejudecățile, aparențele și așteptările pe drum.
Cât timp îți pregătește o cafea, încearcă să-i descoperi povestea. Toți avem una.
Dacă vrei să cunoști un om, aruncă o privire și la biblioteca lui. La colecția lui de CD-uri. La albumul de fotografii, la obiectele mici, așezate pe rafturi. Toate sunt martori importanți ai sufletului său, ai minții sale, care au avut putere, răbdare, nevoie, bucuria de a le aduna pe toate, de a le depăși, de a le înțelege, de a le învinge.
Când cineva îți deschide ușa cu Adevărat, nu ezita să îl întrebi despre tabloul din hol, despre fotografiile vechi, să îi ceri cu împrumut o carte care te-a atras, sau o altă întâlnire. E nevoie de timp.
Și dacă poți, încearcă să nu îl judeci după coperți.
Oricât de mult vei fi citit până acum, cu siguranță ai învățat că oamenii nu sunt niște cărți deschise.

" Cărțile sunt ca oamenii. Pe multe le întâlnesti la tot pasul, dar nu-ți produc nici o impresie: le uiți imediat. Cu unele te întâlnești de nevoie. Altele îți atrag atenția, dar după ce le rasfoiești nu ți se mai par la fel de interesante și le așezi înapoi pe raft. Sunt cărți care nu te încântă, dar le citesti în speranța că până la final ceva o sa se schimbe. Sunt altele pe care îți amintești că le-ai iubit, dar acum nu-ți mai spun nimic, și câteva care pur și simplu n-au vrut să te iubească. Dar sunt și cărți de care rămâi cumva îndrăgostit: crezi că le-ai uitat și totuși le duci atât de tare dorul…"

(Colecția Cartea de pe noptieră, Humanitas)