Ispita îndoielii

agățată-n copaci
Luna măsoara celelalte minuni
cum curg în Adevăr.

și simt cum încă
mă mai dor
nopțile de Sînziene
din copilărie.
atât aș vrea:
să împart un măr
la două cuvinte
și să le rostesc
cu glasul tău,
mâine.