Din dor...

în mine sunt doine ce curg
din valuri mai vechi decât marea
plânse la țărm, tânguite-n amurg, 
când veșnicia-și cere înserarea...

în mine e dor, ești tu și sunt flori 
iar soarele-apune mereu mai târziu, 
rostindu-se-ncet în grele întrebări
ți-am fost, vei mai fi? nu mai știu...