Frunza din azi

nu mi-l promite (iarăși) pe mâine 
dă-mi-l pe azi sau măcar pe acum,
descuie zăvorul ce-loc te mai ține...
strașnice ploi ne-asteaptă, duium

te rog cu-aceiași ochi cu care toamnei
îi cer zâmbind amar, de fiecare dată, 
oprește într-o frunză zădarnicia goanei
spre cea din urmă simplă judecată...