Rugă iernii

ia-mă iarnă-ntr-o plimbare
și ne-om cățara, tiptil,
pe o stea din Carul Mare
să-i fur râsul de copil....

ia-mă iarnă după umeri
când răsare luna plină,
uită plânsul să mi-l numeri
picură-mi din ochi lumină!

ia-mă iarnă la-ntrebări,
cere-mi dreapta socoteală
ostoieste-mi din mirări,
pune-mi anii la-ndoială...

iartă-mi iarnă răzvrătirea

și de-om pune rămășag,

tu să îmi alini mâhnirea

de a pierde ce mi-e drag