La vie en... noire et blanc

Pentru a percepe culorile, creierul nostru folosește câteva milioane de celule cu ajutorul cărora ne redă... Lumina. Astfel încât Universul (nostru) este plin de nuanțe, tonuri și subtonuri pe care le percepem deseori diferit, iar femeile reușesc (uneori spre disperarea bărbaților) să inventeze permanent culori, ca și cum nu le-ar fi niciodată de ajuns: ivoire, roz pudra, marsala, magenta, cenușă de trandafir și alte asemenea grozăvii.
Poveștile încep, cel mai adesea, cu Ea in rochie albă, diafană, cu perle mici, cu trandafiri albi + El în costum negru, elegant, serios, important.
Da, Albă ca Zăpada avea părul negru ca abanosul iar Prințul un cal alb, fermecat.
Iar Lumea noastră răsare în lumina albă a dimineții și pentru majoritatea dintre noi, începe cu o cafea neagră.
Cu litere și cifre albe, imprimate pe o tastatura neagră, pe care ar fi bine să avem abilitatea de a le tasta cât mai repede, fără erori, iar pagina albă a monitorului să se umple rapid de caractere negre, în Arial Black, frumos aliniate, ca niște soldați disciplinați, gata de îndelungi batălii.
În cutia poștală, "the little black box", ne așteaptă plicurile albe, cu facturi obligatorii, cu termene scadente, care te pot face "să vezi negru în fața ochilor".
Uneori, în pragul unei ocazii frumoase, în fața dulapului de haine sau într-un magazin dichisit, femeile aleg fără să stea pe gânduri, clasicul cu care știu că nu au cum să greșească: "the little black dress". Iar el o camașă simplă, imaculată, pe care cu un strop de curaj, o îmbracă și ea câteodată (după o noapte... albă).
Și da, fotografiile color sunt frumoase, dar ați observat cât de special este un instantaneu alb-negru, sau cum aceeași fotografie editată în alb-negru transmite mai mult?
Pe parcurs, învățăm să distingem anumite nuanțe de gri, iar acum bărbații par mai pricepuți, mai ales  dacă trebuie sa aleagă culoarea noii mașini: gri petrol, metalizat, plumburiu, melange, antracit, gri perlat.
Iar despărțirile  ne întunecă sufletul, ne fac să răsfoim scrisori și fotografii de demult, ne sting lumini.
Dar prin ochii nostri lag deschiși, prin irisurile noastre perfecte, în nuanțe infinite de albastru, verde, căprui sau negru avem șansa de a privi totul, de a imagina și dărui totul, de a traduce Lumina in Braille.

"Sunt multe feluri de a vedea și multe feluri de a fi orb."