Și admit că, dincolo de toate lipsurile, defectele și metehnele acestui popor, îi găsesc calităti, circumstanțe atenuante și multe resurse. Îi iubesc limba și arta și tradițiile, așa prigonite cum sunt în ultimele zeci de ani. Îi iubesc literatura și muzica autentică și recunosc fără jenă că mă emoționeză doinele, naiul și multe dintre obiceiurile acestui popor care încă nu-și înțelege/ asumă pe deplin isoria. Căci 24 Ianuarie nu este, în esență, un alt prilej de minivacanță.
Îmi plac papanasii, mămăliga, poalele-n brâu, mucenicii, dulceața de cireșe amare, floarea-de-colț și muzica folk.
Mi-s dragi Rapsodiile, baladele, ciocârliile, simfoniile, basmele, Scrisorile, elegiile, Carul cu boi, Pasarea Măiastră, Anemonele, Poemele Luminii, Ciuleandra, Necuvintele.
Iubesc iile, Mărțișorul, ouăle încondeiate, colindele, Dragobetele, ceramica pictată, porțile sculptate, bisericile din lemn, Sînzienele.
Și chiar dacă e tot mai invadată de neologisme uneori barbare și inutile, limba română îmi pare încă vie, expresivă, demnă.
Căci este singura limbă în care știu și pot să-mi fie dor.
"Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu