sâmbătă, 14 ianuarie 2017

...foarte iarnă

Câteodată (parcă din ce în ce mai rar) ești întrebat: "ce mai faci, cum îți mai este?"
Dacă ai energie, timp și stare să nu te ascunzi după degetul copacului, vorba unui prieten, mai ales când interlocutorul îți pare sincer, probabil că vei răspunde fără complezențe la această întrebare. Dacă ești norocos, poate primești un sfat, o părere obiectivă sau pur și simplu te simți ascultat cu adevarat.
În ultimul (mult) timp , la aceeași rară întrebare, mi-a venit să răspund invariabil:  
"mi-e foarte iarnă."
Nu, nu doar acum de când iarna asta aprigă ne-a invadat hotarele, ci de-o prelungă vreme, fără legatură cu anotimpurile Lumii. Când nu trebuie să răspund intr-un fel anume, "ca la carte" sau macar ca la Cartea bunelor maniere (astăzi?) simt să răspund că îmi este alb, uneori frig și în esență, foarte iarnă.
În urmă cu multi ani, primeam prin poștă de la un Om cu totul special un volum cald de versuri proaspete, vii, pline. Mi-am dorit pe loc ca unele dintre ele sa-mi fi aparținut.
Asta ma duce cu gândul la cea mai stranie și ingrată întrebare școlară: "ce a vrut autorul să spună în opera x?" ca și cum un copil de gimnaziu ar putea să ghicească ce a gandit un anumit scriitor - nu că asta i-ar fi mai usor în adolescență sau mai târziu  - mult mai rezonabile fiind întrebările: "ce ai ințeles tu elev/ student dintr-o anumită operă literară, ce impresie ți-a provocat, care sunt emoțiile și gândurile tale după ce ai citit poezia/ nuvela/ romanul acesta?"
Să revin însă la versuri, pe care mi le-am apropiat imediat de inimă și pe care le redau din memorie, cu precizia celui care înțelege, chiar și neîntrebat - cel puțin de data asta - ce a vrut autorul să spună... "mă trece timpul, parcă tot mai tare/ mă poartă-n amintiri ce nu mai sunt/ mi-e greu să retrăiesc raze de soare/ a caror umbră sfârșesc în pamânt."
Dar daca azi cineva m-ar intreba cum îmi este, i-aș răspunde fără ezitare, că îmi este dor de primăvară, pe care o caut cu adevarat, presimțindu-i miracolul, știind că și ea mă așteaptă, mai blândă, mai în culori, foarte verde.


3 comentarii:

  1. ... da, continuu să fiu primăvară (chiar dacă rece) albastră - zâmbet în veșnicie...

    ... mulțumesc pentru că n-ai uitat să fii, pentru că ai rămas păzitoarea focului sacru al tainelor păstrate printre nerostiri!...

    ... respect, zâmbet și lumină!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere