Degete precise, atingând ecrane complicate. Care să îți ofere răspunsuri la toate intrebările: cum ajungi in punctul x, unde/ ce să mănânci, cât e ceasul, cheamă un taxi, cursul valutar, timpul probabil, hărți infinite, scorul meciului de aseară. Degete și minți căutând febril răspunsuri pe ecranele din ce în ce mai inteligente, imperios necesare în cele 3-4 ore către/ dinspre serviciu.
Priviri in jos, chiar și în timpul mersului. Ghiocei. Promisiuni.
Birouri turn, multă sticlă, claxoane nervoase, rutină, rom-engleză bizară.
Amestec de frânturi de cuvinte în diverse limbi ale unei Lumi veșnic neobosită, diferită mereu, avidă de mai mult, mai curând, mai altfel. Oameni. Mulți. Veniți de oriunde.
Haine pestrițe, uneori caraghioase sau doar neînțelese, gesturi ciudate, bune maniere luate în râs, ca orice altceva demodat, inutil.
(prea multe) Mall-uri. La indigo. Multă cafea. Mult kitsch. Muzică tembelă.
O întrecere permanentă cu timpul, cu restul lumii, cu semafoarele, cu ploaia.
Cu tine însuți.
Parcuri ample, străzi înguste, pavate; muzică vie, cladiri cu suflet, prăjituri franțuzești, cărti bune, un strop de liniște și multă istorie.
Pași grăbiți. Priviri în pământ. Tăceri. Așteptări.
De toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu