"..un tren de seară"

Uneori totul (îmi) pare un film vazut demult. O carte citită cândva într-o vacanță de vară, când mintea și sufletul de om tânar au avut răgaz să trăiască intens fiecare capitol. Să îmbrățișeze fiecare personaj în parte. Să le învete replicile pe de rost. Să își imagineze locuri, chipuri, zâmbete, sunete și culori. Să le memoreze numele și vocile rostind cuvinte în diverse limbi ale lumii, învătand mereu de la toți câte un strop de viața, cu bucuria celui care știe că oamenii buni ți se așează în inimă pentru totdeauna.
Drumul către/ dinspre orașul cu suflet dura o zi sau o noapte întreagă, cu trenul. Un drum care cerea rabdare, atenție și un strop de curaj. Curaj pe care nu cred ca l-aș mai avea azi, în timpurile ceva mai... agitate de acum. Sau poate doar (tot) mintea și sufletul de om tânar erau motivele pentru care nu mă încerca deloc teama. Ore întregi petrecute în mișcare, lângă oameni necunoscuți, ascultându-le poveștile de viață sau privind în liniște anotimpurile de la fereastra unui tren de seara... Acum, le-aș fotografia cu un telefon complicat. Atunci, le-am privit cu inima. De fiecare dată cu nerăbdarea de a ajunge (și într-un sens și în celalalt) acasa. Căci inima unui om tânar poate avea două case...
Deseori, totul pare un film din trecut, văzut la un cinematograf inchis la un moment dat din lipsă de public...
Un film cu personaje inedite, cu primăveri timpurii și magnolii impunătoare.
Cu oameni talentați, din mainile și sufletele cărora ieșeau peisaje superbe, icoane vii, versuri perfecte și sunete tulburătoare, depline.
Cu straduțe înguste, pavate, cu cafenele tumultoase și biserici vechi.
Cu parcuri imense, care mă indepartau o vreme de lume. Cu Dilema.
Cu maci proaspeți, cu târguri de vechituri, cu castani falnici și magazine șic.Fără Mall-uri.
Cu tramvaie galbene și albastre ducându-mă  uneori către necunoscut.
Cu anticariate prietenoase, cu roze delicate, cu galerii de artă dichisite.
Cu cinematografe, teatre și multe concerte. Studenti și muzică bună.
Cu case-muzeu calde, cu grădini îngrijite. Cu veri blande, cu cofetării din vechi.
Cu piețe largi, cu sute de porumbei care nu se sfiau să te atingă.
Canalul, cu maluri verzi, străjuite de banci tacute și poduri maiestuoase.
Cu avioane decolând și aterizand cu precizie, însoțind norii cu vise înalte, a păsarii întoarsă din plin zbor.
Un film sau o carte pentru mai târziu, când mintea și sufletul de om mare vor avea nevoie și timp să aștearnă toamna târzie între coperți.