Vrem să câștigăm mai bine, să cheltuim mai mult, să ocupăm posturi cu nume complicate, greu de tradus în limba română.
Trăim în viitor, construind planuri pentru mai târziu, când totul va fi (poate) mai bine.
Investim în telefoane și mașini scumpe, în haine cu etichete fistichii, în accesorii inutile, în case prea mari, prea reci.
Lucrurile simple, firești nu ne mai spun nimic, nu ne mai impresionează, nu se potrivesc cu programul nostru de oameni ocupați, grăbiți, complicați, importanți.
Da, au înflorit copacii. Și ce dacă, nu înfloresc in fiecare an?
De câte ori, în ultimii (poate mulți) ani ați privit cu atenție miracolul unui copac înflorit? Al copacului care a învins iarna și în singurătatea lui a izbucnit nu în lacrimi (cum am face noi dupa o iarna grea) ci în muguri, frunze și flori. Ca un strigăt de infinită bucurie, de viață nestăvilită care cucerește cu demnitate fiecare anotimp.
Așteptăm totul, plănuim totul, analizăm totul. Iar în fuga asta nebună după orice și nimic în esență, uităm totul.
Complicăm fiecare pas, devenim greu de mulțumit, alergând mereu după altceva.
Uităm că mai bine e dușmanul binelui, că mai puțin poate însemna mai mult.
Și între timp ne despărțim de oameni dragi, ne cresc copiii pe nesimțite, ne îndepărtăm de natură, de prieteni, de valurile firești ale mării, de cele mai simple momente de bucurie, de muzica inimii care știa să bată zâmbid.
Oprește-te o vreme, stai pe o bancă. Respiră și privește cerul printre ramurile vii ale unui copac și bucură-te! Viața ta e acum și aici.
Căci "Lucrurile simple nu se pot dovedi.."
In memoriam Coca Rusu... Zbor lin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu