Scrisoare

acum te rog să tragi din nou cortina
imperativ, prin vechiul meu tumult
și o să iau asupră-mi toată vina
de a te fi iubit c-un vis mai mult...

mai lasă-mi doar o clipă să privesc
în ochii-n care uneori voi plânge,
chiar dacă pașii-ți încă mai strivesc
aprinse ruguri ce îmi curg prin sânge.