ascund tăceri sub cioburi de oglindă
ce-mi curg prin vene, ca o condamnare
iluzia iubirii e încă suferindă
de amăgiri concrete, cu executare...
crezusem, izbăvindu-mă de normă,
că am să-ți fiu eu ultimul păcat,
că tu îmi vei fi liniștea din urmă...
a fost cândva aievea, am visat?
A fost o ispita pe cinste (cred), avand in vedere intensitatea cuvintelor folosite in cele (doar) doua strofe! 👍😏
RăspundețiȘtergere