Prețul corect

Cred că oamenii ar fi în stare să iasă pe stradă cu etichetele la vedere, pentru a arăta lumii întregi cât de valoroși sunt - adică cât costă tot ceea ce poartă în momentul respectiv (haine, bijuterii), mașina parcată în fața restaurantului/ blocului, mâncarea pe care au comandat-o, telefonul scump pe care îl pun ostentativ pe masă, ultima poșetă în tendințe sau excursia din care tocmai s-au întors.
Investim nebunește în aproape tot ce nu contează cu adevărat și mai grav, îi învățăm și pe copii să facă la fel.
Am senzația că întrebarea noastră preferată a devenit  :"Cât costă?"
Hainuțele lor nu sunt suficient de frumoase dacă nu au brand, bicicletele lor nu sunt destul de bune dacă nu sunt de firmă, jucăriile sunt mai haioase doar dacă sunt cumparate de la Mall.
Iar bietului trup îi dedicăm mai mult decât ar avea nevoie.
Mai mult mâncăm decât citim, mai mult ne admirăm în oglinzi decât ne privim semenii în ochi, mai des ne face selfie-uri decât privim nu cu ochii ci cu inima o frântură de viață...
Nici măcar în călătorii/ vacanțe nu scăpăm de aceste metehne. Și unii mai cred că asta i-ar scuti de interacțiunea firească cu cei care nu sunt la nivelul lor.
Din afară totul trebuie să fie frumos, poleit, să arate grozav, să convingă, de parcă la final am primi calificativ/ notă și în funcție de asta am fi primiți sau exclusi din anumite cercuri: "Nota 3,14, poți să pleci, nu ești destul de cool pentru noi" sau "Nota 10, bravo, ești cel mai valoros din gașcă". Clar, nu ne permitem să fim mai prejos.
Ne purtăm de parcă am fi listați la bursă și trebuie să avem o bună cotă de piață. Exponate dezirabile. De vânzare.
Lăsăm mult în urmă mintea, spiritul, sufletul ... poate singurul care ne-ar putea aduce un strop de nemurire căci el nu se vede și prin urmare nu prea contează. Nu ne mai obosim să îl îmbăcăm, să îl mobilăm adecvat, să îl hrănim cu bine și frumos. Să lăsăm urme. Nu ne mai pasă. Nu (mai) rentează.
Și când realizăm că am fost condamnați la viață doar o singură dată și că prețul a fost prea mare, deja ni s-a făcut târziu.
"Timpul vieții ni-i scurt/ hai să-l facem curat..."