Cea mai veche poveste...

se-ntoarce toamna ca o umbră
ce-și plânge clipa albă, efemeră
lăsând în noapte fum de ambră
dintr-o iubire simplă, pasageră.

îmi urcă spre iris priveliști
prin vechi, senine anotimpuri
din care orbi, uitati artiști
mai creionează foste-mi chipuri...