Pe unele le-am amânat (Solenoid este una dintre ele), la altele va trebui să mă întorc pentru a le citi cu alți ochi, cu alt suflet - Levantul, de exemplu.
Sunt unele care m-au tulburat, așa cum a fost Rem, poate și penru că am citit-o într-o perioadă mai grea. Sunt altele care m-au emoționat de pildă De ce iubim femeile sau m-au surprins cu finalul lor neașteptat, așa cum s-a întâmplat cu Frumoasele străine si Travesti.
Una dintre preferatele mele rămâne însă Ochiul căprui al dragostei noastre, pe care am citit-o acum câțiva ani la malul mării. O frumoasă declarație de dragoste, dar nu iubitei ci Mamei.
Prin toamnă, în ziua în care s-a anunțat Nobelul pentru Literatură, am stat cu sufletul la gură, am verificat des sursele care ar fi putut anunța primele marele câștigător. Recunosc că am fost dezamăgită dar sper că Mircea Cărtărescu va primi la un moment dat acest premiu. (Și) eu cred că îl merită. Este cel mai tradus si premiat scriitor român și nu am nicio îndoială că este printre cei mai citiți și apreciați autori contemporani.
Am citit Nostalgia la recomandarea cuiva în a carui parere am încredere. În ultimii ani nu mai citesc chiar la întâmplare deși nu de puține ori mă las sedusă de noile apariții editoriale sau de un titlu inedit.
Nostalgia este o carte care se citește cu răbdare și un strop de imaginație în plus. Imprevizibile, aparent fără legătură întreele, cele 5 părți ale cărții stau sub semnul unui fantastic aproape real, palpabil, la granița dintre vis și realitate, ca într-o oglindă prin care poți privi inăuntrul unor dimensiuni nebănuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu