și le las să curgă
în voie, albăstrui.
câteva desenează
pe trotuare
hărți verzi
spre comori bine
ascunse,
aproape pierdute.
altele se lipesc de pașii
grăbiți ai lumii
ce strivesc nesfârșite
povești uitate...
una se urcă într-un copac
o rog să coboare,
ea picură
parfum de tei.
îmi umplu inima
cu galben
apoi mă pierd printre
restul fluturilor
o vreme
Versurile tale, adevarate pete de culoare in aceste vremuri innegurate.
RăspundețiȘtergere