vineri, 17 aprilie 2020

Vechea Lumină

rostim cuvinte mari și așteptăm minuni
dar de la Iuda-ncoace Omenirea minte
iar Adevărul singur, șoptind confesiuni,
își leapădă durerea în noile morminte.

păcatele atârnă prea greu într-o balanță
ce nu își mai găsește râvnitul echilibru,
la sincera iertare avem mereu restanță
și timpul, obosit, ne copleșește, sumbru.

sursa foto: http://en.pinkoi.com








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu