Castele de ploi...

mă plouă cu silabe dinspre Babilon
și-mi sting pe buze sărutu-ți otrăvit
furat sub măști de bal, într-un salon
de-ndepartat castel, neasemuit...

dar nu mă doare frigul, tu mă dori...

cu-amarnica tăcere țesută peste umbre,

prin iatace goale adăpostind scrisori

pentru care timpul nu gaseste timbre...