Despre jucării, culori și fluturi

 Au trecut mai bine de 17 ani de când mi-am făcut curaj și am trimis primele rânduri pe adresa redacției revistei Dilema (Dilema Veche de azi). Cu ingăduința redactorilor, toate scrisorile trimise (câte una în fiecare an) și-au găsit loc în rubrica "Dilematici de pretutindeni, vă ascultăm". La începutul lui 2005, gândurile mele se îndreptau către povești și jucării...Au fost nu 7-8 ci 4, respectiv 12 ani. Da, timpul găsește întotdeauna o cale. Iar "dacă ai suficientă răbdare, orice carte citită  îți va fi utilă..."

Revista "Dilema", Nr.59 4-10 mart. 2005 - Amorul literar românesc

Un adevărat copil

Copiii... am vîrsta la care mi-i doresc, dar gîndindu-mă la asta, mi se strînge un pic inima. Voi fi oare în stare să cresc un copil în lumea aceasta în care Raiul pare să fie la o apăsare de mouse, în care trebuie să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi, lumea lui "a avea", a lui "a învinge", lumea cuceririlor şi a ispitelor de tot felul? Sînt un pic naivă, uşor demodată, conştientă însă că lumea se schimbă şi că e firesc să fie aşa, fără a avea pretenţia de a da drept exemplu lucrurile de "pe vremea mea" (nesuferită expresie!). Nu ştiu cui ar trebui să-i mulţumesc (dar o fac cu toată convingerea) că m-am născut într-un timp care m-a lăsat să fiu copil. Să fiu cu adevărat copil.Şi-mi doresc măcar atît: să vă pot scrie peste vreo 7-8 ani, că am cui să citesc poveşti, că e nevoie să cumpăr jucării şi cărţi nu doar CD-uri cu jocuri din ce în ce mai complicate, că nu sînt (chiar de tot) copleşită de dilemele statutului de părinte.
P.S. Căci nu ştiu, în limba română, cărţi pentru copii/adolescenţi mai expresive decît cele ale lui Ionel Teodoreanu. Poate de aceea "nu vreau să uit nimic... dîndu-mi bătaia inimii, din nou, copilăriei, tinereţii... e ceasul întoarcerii în timp... umbre am şi eu, umbre ai şi tu, cititorule, frate al trecerii mele".