(Ano)Timp de inimă albastră...

Imaginează-ți o sală de spectacole, o gradină de vară , o scenă în aer liber într-o piață oarecare sau pur și simplu un aparat de radio. Poate fi orice anotimp, poate fi anotimpul tău preferat. Al meu este septembrie. Orice moment al zilei. Al meu este amurg. Imaginează-ți acum un public divers: oameni din toate colturile lumii, de toate vârstele sau profesiile, care nu se cunosc între ei. Apoi apasă play, închide ochii și lasă muzica să te inunde.
Nu-i așa că îi poți vedea pe toți zâmbind, lăcrimând sau fredonând? uniți de emoția și bucuria muzicii, singura care nu are nevoie de explicații sau de traducere în Braille.
Am crezut dintotdeauna că muzica este cea mai frumoasă dintre arte, cea mai complexă, cea mai accesibilă. Cea care are puterea de a le pune în valoare pe celelalte (teatru, film, pictură, fotografie, poezie). Sper să le transmit și copiilor mei această concepție.
Deși se studiază încă din clasele mici, nu există din păcate, cu exceptia secțiilor de profil, ceea ce s-ar putea numi o oră de educație muzicală (teoretică și auditivă) în care copiii să fie ghidați prin muzica lumii, să cunoască marii compozitori dar și alți artiști care au dăruit bucurie.
Vocea este talent, însă educația muzicală/ urechea muzicală se cultivă, se educă și perfecționează, iar muzica este o bogăție în sine, pentru totdeauna.
Primul gest (ancestral) al mamei: leganatul în brate în timp ce fredoneaza un cântec de leagăn prin care să liniștească puiul de om, copleșit de întalnirea cu lumea...
Prieten neobosit, excelent tovarăș de călătorie - fie cu trenul, cu mașina sau avionul - înțelegătoare și răbdătoare, fără să îți judece lacrimile sau bucuria, muzica este cea care înalță, dă curaj, liniștește în toate limbile pământului și la toate vârstele inimii noastre...
În vreme de bucurie sau durere, în iubire sau deznădejde, la început de luptă sau după izbândă, la ceas aniversar sau în momente de rămas bun, în glorie sau după înfrângere, înconjurați de ceilalți sau în singurătate muzica este capabilă să ne (re)dea orice stare.
Nu-i așa că uneori o singură melodie poate ține locul unui mesaj lung/ complicat sau poate mai greu de scris cuiva? O melodie cu sau fără text care să transmită exact ce simți, mai ales când știi că celălalt te va înțelege? Când ați "descoperit" poate o melodie nouă nu ați copiat link-ul și ați trimis-o mai departe cu gândul că și altora le-ar plăcea?
Una dintre cele mai firești întrebări adresate cuiva, o curiozitate înțeleasă care nu va ofensa pe nimeni și de la care ar putea începe o discuție reușită sau chiar o prietenie este: "Ce muzică asculți?"
Nu am fost niciodată membru al unui Fan club, nu sunt genul care ar merge la capătul lumii pentru un anumit artist însă din muzică îmi plac multe genuri de la noi sau de oriunde, din diverse generații și stiluri iar un top al preferințelor s-ar întinde pe câteva pagini bune pentru că (re)ascult cu plăcere foarte multe piese. Un playlist cu tot ce aș vrea să ascult ar putea părea cumva haotic, dar ar avea câte puțin din toate, sperând că pe Beethoven nu l-ar deranja să fie urmat de Adele, de exemplu.
Am, recunosc, o slăbiciune pentru folk-ul nostru și baladele rock ale altora și mă trezesc fredonându-le deseori... Dar azi, pentru că este septembrie și sâmbătă și amurg mi se lipește de timpan un refren în franceză...
On est tout simplement, simplement
Un samedi soir sur la terre
(Francis Cabrel)
(este, pur și simplu/ o seară de sâmbătă pe pământ...)