Strigăt plumburiu

ne strigă pe limba lor rănitele frunze
prin vântul care mușcă din umbrele
copacii-și plâng în palme zborul verde
din care până ieri priveau spre stele.

se lasă peste lume fum de liturghie
ce așteaptă în taină noi mărturisiri
și sub perdeaua deasă, plumburie
se scutură din nori bizare închipuri...