sunt inima care nu tace
a păsării în zbor nebun,
ce pleacă
pentru a se-ntoarce
când alte asfințituri
o apun.
sunt inima care nu știe
să bată altfel
nici nu vrea
și-n nopți prelungi de poezie
spre-aceleași răsărituri
ar zbura.
Ei! Cineva nu pierde timpul degeaba! Il pierde cu rost, scriind versuri care iti merg la inima. Si eu, ca si pasarea din poezia ta, ador primavara si fiecare rasarit.
Ei! Cineva nu pierde timpul degeaba! Il pierde cu rost, scriind versuri care iti merg la inima. Si eu, ca si pasarea din poezia ta, ador primavara si fiecare rasarit.
RăspundețiȘtergere