Îmi place să văd cum oameni de diverse vârste și profesii își depășesc emoțiile, temerile, tracul, descurajările altora, teama de ridicol și urcă poate pentru prima dată pe o scenă sau în fața unui public mult mai mare decât într-un club de karaoke, îndeplinindu-și o dorință sau chiar un vis.
Până la finalul piesei niciun scaun nu se întorsese către fata frumoasă, cu ochii verzi, a cărei voce deja mă câștigase până la primul refren. Spre rușinea mea nu știam până acum această melodie, deși îmi place mult Adele. Acolo, în spatele juriului, fata aceasta frumoasă, cu nume de floare, care își mai încercase de cinci ori șanșa de a intra în concurs, a cântat cu ochii închiși, mai mult către sine, cu emoție sinceră, o melodie tristă, de dragoste încă vie.
Un scaun s-a întors, totuși.
Da, oamenii sunt norocoși, surprinzători, frumoși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu