Parole, parole(s), parole(s)....

Zilele acestea am vrut să fac o comandă de carți pe site-ul unei librării on-line. Am mai cumpărat de la ei, am fost mulțumită și cum este febra perioadei "back to school" (deși sincer îmi place mai mult expresia franțuzească "la rentrée des classes") am vrut să profit de anumite reduceri. Pe finalul comenzii mi-am dat însă seama că am uitat parola aleasă la înregistrarea inițială. Evident, nu este prima dată când mi se întâmplă asta și presupun că nu sunt singura. În ultimii ani viața noastră este formată și din (multe) parole, coduri: pin-uri carduri, parole pentru e-mail, conturi de socializare, diverse site-uri, aplicatii la serviciu, internet banking, etc.... Poate că mai simplu ar fi să o folosești pe aceeași, dar unele site-uri/ aplicații au cerințe specifice (un anumit număr de caractere, o literă mare, cifre, semne speciale etc); altele trebuie schimbate periodic și nu se pot repeta. Nu mai încercăm de mult să învățăm o poezie dar ne străduim să ținem minte combinații de litere și cifre, care să nu fie ușor de ghicit, iar uneori avem noi înșine nevoie de un robot care să ne salveze: "dacă ai uitat parola, apasă aici".
Fără aparentă legătură cu mesajul textului,  titlul postării de azi mă duce inevitabil cu gândul și la frumoasa melodie de la începutul anilor '70 pe care, recunosc, o prefer în varianta franceză, cântată de Dalida si Alain Delon "Paroles, paroles..." Da, suntem dependenți de cuvinte. Ale noastre și mai ales ale celorlalți...
 Lansată inițial in Italia, melodia a avut un succes neașteptat și a fost preluată, tradusă și cântată în duet în majoritatea tărilor europene.
"Encore des mots toujours des mots 
Les mêmes mots...
Rien que des mots"
www.youtube.com/watch?v=_ifJapuqYiU