marți, 18 septembrie 2018

" Sunt timid, dar mă tratez!"

Vorbeam dăunăzi cu cineva apropiat despre emoțiile/ tracul la copii și adolescenți și despre felul în care acestea îi pot afecta negativ mai ales în anumite momente importante (diverse teste, examene, întâlniri cu persoane/ situații noi, etc).
M-am gândit apoi la mine... Am fost eu însămi un copil destul de timid, oricum genul "nu vreau să fiu în centrul atenției". Nu îmi plăcea să îmi citesc compunerile în fața clasei (deși îmi plăcea să le scriu și mă bucura faptul că sunt apreciate), preferam întotdeauna examenele scrise și nu îmi plăcea să ies în evidență într-un grup de colegi/ prieteni.
Aveam puțin peste 20 de ani când am participat la un Festival de poezie de la Făget. Unul dintre organizatori m-a anunțat că am obținut o mențiune și că sunt invitată la festivitate, ocazie cu care urmau să aibă loc o lansare de carte și un eveniment sportiv. Ajunsă acolo, m-am trezit printre oameni mari, mulți dintre ei fiind deja autori cu volume proprii, cu vechime în literatură sau presă. Mă copleșiseră emoțiile, mai ales când am văzut că premianții erau rugați să recite câteva dintre textele înscrise în concurs. Mi-am făcut curaj și când mi-am auzit numele am urcat pe scenă, încercând să îmi spun versurile cât mai clar. Un domn a strigat cu umor: "Puțin mai tare domișoară, că aici în spate suntem și unii ceva mai cărunți!" Am luat o vază cu iasomie de pe cea mai apropiată masă, am pus-o pe prima treaptă și m-am așezat lângă ea, apoi mi-am reluat lectura...i-am simțit și văzut aplaudând zâmbind, cu indulgență, surprinși poate de gestul meu, însă iasomia m-a ajutat să-mi fac auzită vocea.
Nu e ușor să-ți depășești temerile, să te lupți cu emoțiile, cu gândul că poate nu vei reuși ce ți-ai propus, cu teama de a nu dezamăgi...încrederea în sine se cultivă, se educă, se exersează și se învață treptat. Uneori te poate ajuta practicarea unui sport, găsirea unui hobby, o discuție cu un prieten sau chiar cu un specialist. Alteori îți dă curaj dragostea și aidoma lui Pierre, personajul interpretat de Pierre Richard în filmul "Je suis timide, mais je me soigne" devii în stare să învingi orice obstacol pentru a găsi iubirea.... Te mai "vindecă" de timiditatea excesivă și viața, pe măsură ce depășești anumite momente, iar unele profesii chiar te scapă de ea, sau macar te ajută să o folosești în avantajul, tău. Se pare, de exemplu, că marii actori se descriu ca fiind oameni mai degrabă timizi... așadar, se poate!
 „Scena a fost locul unde am simţit prima oară că pot vorbi. Personajele spuneau toate aceste lucruri pe care nu le-aş fi putut spune niciodată. Lucruri pe care nu mi-am dorit dintotdeauna să le spun, ceea ce a fost pentru mine o extraordinară descătuşare.”
(Al Pacino)



Un comentariu:

  1. Foarte frumos ai expus in cateva randuri tracul, emotiile tale de adolescentina! Acum, asteptam sa ne descrii emotiile primului sarut, ale primilor pasi in viata alaturi de alesul inimii si venirii pe lume a printisorilor tai! Sunt convins ca, din cauza emotiilor nu te-ai ratacit pe drumul vietii.☺

    RăspundețiȘtergere